Concurs!(12)

Update!Fiindca mi-a fost foarte greu sa aleg castigatorul am ales 4 raspunsuri care mi-au placut foarte mult,iar apoi am folosit random.org.Si astfel am reusit sa aleg castigatorul:d.Astept datele pe deeablog@yahoo.com.Felicitari!

Update!Castigatorul va fi anuntat maine:D!
Am revenit cu un nou concurs sponsorizat de libraria online Libris.Si ca sa nu va mai tin in suspans…sa va spun despre ce este vorba:

Tot ce trebuie sa faceti este sa lasi un comentariu la aceasta postare in care sa motivati ce carte poate fi considerata ca un motto calauzitor pentru voi.

La fel ca si concursul precendent,castigatorul isi va putea alege o carte de pe libraria online Libris in valoare de maxim 40 de lei.

Perioada de desfasurare a concursului este:28.06.2011-8.07.2011

Daca aveti intrebari lasiti un comentariu la aceasta postare.

Multumesc sponsorului acestui concurs,libraria online Libris.

32 thoughts on “Concurs!(12)

  1. ioanaraluk95 spune:

    se poate scrie si mai mult sa e maxim 5 randuri? :-s

  2. aayodelia spune:

    Nu am o carte care sa aiba rol calauzitor, ci o serie: Academia Vampirilor. Cand am inceput sa citesc cartile si o descria pe Rose imi dadeam seama ca avem caractere foarte asemanatoare. Mereu luptam pentru ceea ce vrem, suntem impulsive si am face tot ce ne sta in putere pentru ca persoanele pe care le iubim sa fie fericite si in siguranta. Am avut de invatat de la ea ca uneori daca esti prea impulsiva poti avea de pierdut, iar alteori poti avea de castigat. Insa lucrul cel mai important pe care l-am invatat de la ea este ca nimic nu este imposibil atunci cand iti doresti ceva cu adevarat si iubirea invinge orice obstacol.

  3. Andreea spune:

    „Lumea este un loc pretios si merita sa lupti pentru ea.”(Ernest Hemingway)
    Sunt multe povesti pe care le citesti si pe care le uiti. Exista insa cateva pe care nu le poti uita, povesti care iti pot schimba viata intr-o masura mai mica sau mai mare. Seria „Jocurile Foamei” face parte din a doua categorie, putand fi considerata o lectie de viata. Ne demonstreaza ca in viata totul este posibil, ca lucrurile se pot schimba peste noapte din bine in rau sau invers. Ne face sa realizam ca in jurul nostru exista oameni care fac sacrificii, care lupta in permanenta pentru dreptate, pentru lucrurile in care cred, care nu isi pierd speranta si care ne demonstreaza ca nimic nu este imposibil; lupta pentru o viata mai buna si chiar daca sansele nu sunt in favoarea lor, continua sa incerce si dau totul pentru persoanele iubite. De asemenea, ni se evidentiaza faptul ca un singur om nu este de ajuns pentru a face o diferenta. Toti avem un rol si numai daca ne unim si ne ajutam unii pe altii putem schimba ceva in aceasta lume.

    Din cate am inteles din comentariile de mai sus, avem voie sa depasim cele 5 randuri. Sper ca am inteles bine.😀

  4. vegetamirel spune:

    Eu as avea o serie:Cronicile Wardstone.De ce? Pt ca:invatam ca orice se va intampla trebuie sa fim tari..Nu trebuie sa dam inapoi niciodata.Si chiar daca uneori oamenii iubiti fac sacrificii au facut acest lucru pt lume.Pt oameni,pt tot ce exista…Si am mai invatat ca nu trebuie sa judeci un om dupa infatisare si ca oamenii au uneori principii pe care nu le poti dobori niciodata.Prin distrugerea dusmanilor,oamenilor rai,a INTUNERICULUI cartea ne demonstreaza ca este un obiectiv realizabil si ca putem schimba lumea in ultimul moment,in ultima secunda chiar facand sacrificii mari sau mici.Si chiar cu pretul vietii noastre ar trebui sa fim mandri ca am salvat o lume intreaga.Mai bine o viata decat 1 mil de vieti!…Si desi tatal/mama sunt niste oameni rai(DIAVOLUL)noi(Alice)putem sa ne alegem singuri calea.Nu trebuie sa judecam pe cineva dupa rudele care ne doresc rau.Totusi chiar si cele mai puternice creaturi (Grimalkin)pot sa se schimbe…sau pot sa devina malefice doar din dorinta de razbunare.Si stand si gandindu-ma asa noi am putea fi VRACIUL(intr-un alt mod nu cel de a distruge creaturile magice:)) )
    .Am putea salva planeta de poluare,am putea dona bani,sange copiilor bolnavi si fara un destin.Am putea salva aceasta planeta asta albastra:TERRA!

    Sper ca nu te-am plictisit Deea:))

  5. Alle spune:

    Lumea nu este niciodata cea ce pare. Traim printre persoane pe care nu le cunoaste si nu putem stii cine sunt sau CE sunt cu adevarat.
    Am citit multe carti si nu stiu care ar putea avea un rol calauzitor pentru mine, dar daca ar fi sa aleg, as zice ca cu siguranta, Jurnalele Vampirilor de L.J.Smith ar fi avut acest rol. Am invatat ca nu trebuie sa ne dam batuti niciodat pentru ca viata te i-a prin surprindere cand te astepti mai putin. Viata iti pune piedici la fiecare pas, si cu cat inaintam mai mult, cu atat ne impiedicam mai tare , dar trebuie sa stim sa ne ridicam.
    Niciodata nu putem sa cunoastem cu adevarat pe cineva, pentru ca niciodat nu vom putea stii daca noi cunoastem adevarata fata a unei persoane, sau doar o masca….

  6. JuliannaM spune:

    Voi incerca sa ma rezum la cateva cuvinte, in legatura cu seria pe care o incepusem nu demult (inceputul vacantei de vara mai exact), Seria „Damnare” de Lauren Kate. In aceste carti…doua aparute la noi in tara deocamdata…este prezentata povestea de dragoste, dintre un Inger cazut(Daniel Grigori) si o muritoare (Lucinda Price). Eu de felul meu sunt o fire mai romantica, si din clipa in care am aflat de seria aceasta, pur si simplu m-am indragostit de ea. Pentru mine idea de iubire interzisa dintre un personaj… mitologic as putea sa spun; si o simpla fata, este frumoasa si captivanta, nu mai spun romantica.
    O carte care ne prezinta conceptul de iubire eternă, despre suflete pereche şi despre o dragoste nepermis de mare, care sfidează chiar regulile „de bază” ale credinţei, drept pentru care este blestemată.
    Desigur se pot adauga si niste minusuri. Cum ar fi personalitatea lui Luce, care dupa parerea mea este enervanta si neincrederea lui Daniel, care este mult prea secretos si posesiv…Desigur, altii probabil au gasit mai multe minusuri in aceasta poveste, dar cele pe care le-am punctat eu, m-au scos din sarite….
    In fine, lasand la o parte personalitatea acestor personaje, este o carte bine scrisă, fermecătoare prin subiect şi prin „furtuna de idei” pe care o provoacă. Este o carte pe care o citeşti cu o deosebită plăcere.
    Iar mie una nu mi-e rusine sa recunosc, ca eu cred cu adevarat ca exista iubire adevarata, si ca undeva in lumea asta exista cineva, cu care suntem destinati sa traim o frumoasa poveste de dragoste. Trebuie doar sa luptam pentru am mentine acea flacara a iubirii aprinsa mereu, indiferent de cate necazuri intalnim in cale…

    Ma rog din tot sufletul sa nu fi plictisit pe cineva de aici; si sper ca poate v-am convins pe unii dintre voi sa cititi aceasta serie, pentru ca nu veti regreta…

  7. ioanaraluk95 spune:

    Acea carte cu rol calauzitor pentru mine ar fi de fapt o seria si aceea ar fi Academia Vampirilor.Eu de felul meu sunt mai rusinoasa,mai timida si mai niciodata nu ma rastesc sau cert cu cineva.Pur si simplu nu pot.Dupa ce am citit aceasta serie mi-am dat seama ca ma aseman oarecum cu Lissa.Si am vazut pe parcursul cartilor ca fiind asa nu ajungi nicaieri si poti da oricand de necaz.Pe parcursul cartilor ea s-a maturizat,a devenit mai increzatoare in ea si in puterile ei si cel mai inportant nu a lasat pe nimeni sa o calce in picioare.Mi-ar placea si mie sa ajung sa fiu cum era ea in ultima carte.

  8. Katherine spune:

    Probabil as alege Academia Vampirilor de Richelle Mead. In primul rand, prin aceste carti, Rose te invata sa lupti pentru ceea ce-ti doresti si sa ii aperi pe cei pe care ii iubesti, sa te impui atunci cand este necesar, si niciodata sa nu e lasi calcat in picioare de cei din jurul tau. Lissa te invata sa fii increzator in fortele proprii. Dimitri te invata sa fii mereu puternic si echilibrat atunci cand este cazul, dar si sa lupti pentru ceea ce iti doresti, la fel ca Rose. Adrian te invata sa nu uiti ca viata este scurta si merita sa o traiesti, iar Christian te invata sa nu iti pese de relele pe care le auzi de la oameni despre tine. Si sunt niste sfaturi excelente.

  9. Ryuu spune:

    Cartea pe care mi-o doresc eu cu atata ardoare este Imparateasa de John Burnham Schwartz.
    De ce o vreau?
    Doresc sa patrund intr-o lume necunoscuta multora dintre noi, dar mai ales mie. Doresc sa cultiv noi cunostinte despre Asia, despre Japonia, in cazul acesta.
    Descrierea deja m-a captivat cu totul, de parca as fi trait acea perioada. Doresc sa aful mult mai multe despre timpul acela, cu toate ca a fost in 1959. Este un timp pe care nu-l cunosc si spre rusinea mea nu m-am documentat.
    Imi doresc sa citesc ce anume se intampla cu Haruko din cauza ca ea este „Tratată cu cruzime şi suspiciune de către Împărăteasă şi cerberii acesteia” cum spune in descriere.
    Doresc sa-i citesc viata si grutatile pe care le-a parcurs dupa ce a fost luata acea decizie de a se casatori cu printul mostenitor.
    Casatoria cu un mostenitor nu aduce nimic bun dupa ce ea se infinteaza, o stiu din informatiile pe care le am. Trebuie sa fi pe pozitie, tare, ferm.
    Vreau sa vad cum a trait chiar daca stia ca ea a fost acceptata ca si sotie a printului doar pentru ca putea da viata unui print.
    Doresc sa patrund cu totul, cu inima si gandul, intre file, sa simt ca eu traiesc povestea, ca eu pot rezolva totul…
    Sper ca in „cautarea” mea printre pagini sa nu ratacesc.

  10. Andreea spune:

    Un motto calauzitor pentru mine ar fi cartea „P.S. Te iubesc” de Cecelia Ahern pentru ca este despre viata nu are nimic fantastic si tragedia mortii unei persoane dragi ni se poate intampla si noua. Cum spune si autoarea printre paginile cartii, trebuie sa invatam sa ne obisnuim cu durerea si sa o luam de la capat orice ar fi. Obstacole sunt multe dar numai daca vom avea incredere in noi vom putea trece peste ele. Intreaga cartea este o lectie de viata care poate fi recitita ori de cate ori credem ca avem nevoie de putin avant, de putina incredere in ceea ce suntem si in ceea ce putem fi.

  11. Darkflayer spune:

    Un motto calauzitor pentru mine ar fi cartea,,Crescendo”de : Becca Fitzpatrick.am citir primul volum care pur si simplu m-a fascinat.
    ,,O intrigă de coșmar, un mister copleșitor, un înger păzitor de temut…”
    Asa incepe descrierea cartii.Ce imi place cel mai mult la acesta carte este felul in care se leaga trei elemente:supranturalul,mitul si iubirea.Este o carte care m-a facut curioasa de la primele pagini.La cele mai multe carti imi dau seama de ce se va intampla pe parcurs dar la acesta carte Patch este greu de inteles si misterios.Felul sau misterios m-a facut sa imi doresc sa citesc si mai repede cartea.Iubirea dintre cei doi este unica si frumoasa.tare mult as vrea sa stiu ce se va intampla in continuare

  12. Andra Enache spune:

    N-am sa mint, si am sa afirm ca pe mine ma fascineaza cartile care s-au potrivit, macar intr-o mica masura, cu sentimentele si problemele prin care treceam in momentul in care le citeam. Rareori m-am atasat sufleteste de o carte fantasy, sau una care sa descrie un personaj uluitor trecut prin cel mai mare impas al vietii. Am fost mereu atrasa de cartile mai umane, care nu mi-au oferit o morala greu de ingerat ori cele care nu mi-au atras atentia asupra efortului pe care trebuie sa-l depun pentru a-mi depasi conditia de om. Una dintre cartile(sau mai degraba spus, seriile) care si-au facut un loc in inima mea este „Fratia pantalonilor calatori”. De ce? Pentru ca de-a lungul acestor patru carti am invatat ca e in regula sa fiu furioasa, sa gresesc, sa ma gandesc uneori doar la mine, sa nu fiu mai mult decat pot fi. Fiecare om are nevoie sa greseasca, mai ales cand are in spate 3 prietene minunate. Recunosc ca le-am citit acum cativa ani, insa nu am ezitat sa le recitesc de fiecare data cand am simtit nevoia, astfel ca, alaturi de aceste carti si de cele 4 prietene am trecut prin fiecare etapa a vietii, scoala, liceu, facultate, probleme in familie, probleme in iubire.
    Prietenia, in schimb, este un subiect extrem de delicat, iar cartile incearca sa explice ca prietenii nu sunt cei care se aduna fizic, ci cei care, indepartati fiind de imprejurari geografice, reusesc sa pastreze o legatura sufleteasca, o legatura pretioasa si subtire, atat de subtire si totusi atat de puternica. Fiecare din cele 4 fete mi-a fost deopotriva prietena si profesoara. Impreuna cu Carmen, Tibby, Brigite si Lena am invatat ca uneori familia poate da gres, si e in regula sa fiu furioasa pe aceasta, daca mi-a gresit, am invatat insa ca este intotdeauna important sa ierti, iertarea vindeca o inima ranita, am invatat ca, la un moment dat, viata imi va fi schimbata de cine ma astept mai putin, am invatat ca tacerea nu este niciodata un raspuns la problemele care ar putea sa apara.
    De ce este „Fratia pantalonilor calatori” un motto calauzitor? Nu as putea spune ca este, as putea spune ca este mai degraba ca o harta, pe care o tii in buzunar, chiar daca poti descoperi drumul si singur. Daca nu ai pastra-o mereu langa tine, ai realiza, la un moment dat, ca ai nevoie de ea pana la urma.

  13. monika96 spune:

    Un motto calauzitor pentru mine ar fi seria „Academia Vampirilor” de Richelle Mead.Eu am ales aceasta serie deoarece m-am regasit cate putin in fiecare dintre personaje.
    In Rose m-am regasit prin faptul ca mereu lupt pentru ceea ce imi doresc,sar mereu in ajutorul celei mai bune prietene,si fac multe prostii din dragoste la fel ca si ea.
    In Lissa m-am regasit prin faptul ca eu sunt la fel de timida ca si ea.In Dimitri mi-am regasit calmul,iar in Christian m-am regasit deoarece imi place sa ma joc cu focul la fel ca si lui.
    Dar sa nu il uitam pe ultimul,dar nu cel din urma.Adrian.In el m-am regasit prin faptul ca stiu sa ma distrez si sa ii fac pe cei din jur as rada,la fel de bine cum stie el.

  14. piticmic spune:

    Trilogia care mi-a rămas la suflet este una mai veche, şi anume „Texas!” de Sandra Brown. Mi-a rămas la suflet poate datorită asemănărilor dintre familia mea şi familia ce reprezintă subiectul acestei trilogii. Cine a citit trilogia, ştie că puţini fraţi sunt aşa de uniţi precum cei 3, iar pentru mine este o trilogie călăuzitoare poate pentru că la fel de bine mă înţeleg şi eu cu cei 2 fraţi mei şi cu sora mea de cruce🙂 Îmi plac şi alte cărţi, însă această trilogie reprezintă motto-ul meu

  15. Andu` spune:

    O sa fiu direct si la obiect. Cartea ce o pot eticheta ca un motto pentru mine este Duma Key de Stephen King. La fel ca si personajul cartii, si eu trec prin anumite momente dificile. La fel ca si perosnajul cartii, si eu am momente in care sar dintr-o stare in alta si oscilez de la un setiment la altul si sunt chinuit in fiecare moment de fantomele trecutului.

  16. Irina Gabriela spune:

    Paulo Coelho este, din punctul meu de vedere, un scriitor profund iar modul in care a scris cartea „Veronika se hotaraste sa moara” mi-a placut foarte mult si mi-a schimbat intr-o oarecare masura viziunea asupra vietii, regasindu-ma cumva in personajul principal – Veronika – inainte de incercarea ei de a se sinucide. Aceasta ducea o viata normala insa nu se simtea fericita, asa ca se hotaraste sa ia o supradoza – lesina – se trezeste intr-un spital de nebuni – afla ca mai are de trait aprox. o saptamana – face tot ce nu a putut face pana atunci din diferite motive – regreta ca a incercat sa se sinucida – intalneste un schizofrenic si fuge din spital cu el in ziua ce era considerata ca fiind ultima pentru ea, astaptandu-si in fiecare clipa moartea.
    Ce m-a invatat cartea aceasta? M-a invatat sa ma bucur si sa traiesc fiecare clipa fara a conta ce vor crede altii deoarece totul se poate sfarsi cand nu se asteapta nimeni.

  17. Oanna spune:

    Iubesc cartile si nu mi-as putea inchipui viata fara ele. Astfel, e foarte greu sa vorbesc despre o carte definitorie, avand in vedere ca evoluam, ne transformam cu fiecare zi si cu fiecare fila citita. Fiecare etapa din viata poate sa-si gaseasca echivalentul intr-o carte pe care am avut sansa sa o citim.
    Jane Austen este una din scriitoarele mele preferate si cartea care m-a impresionat cel mai mult este Ratiune si Simtire. La fel ca multe alte romane ale scriitoarei, si acesta descrie greutatile pe care le intampina femeile epocii, care trebuie sa se casatoreasca de multe ori numai din considerente financiare. Este o carte care mi-a captat repede atentia, m-a „sedus”, dupa care a inceput sa ma uimeasca cu fiecare pagina a sa, creand dependenta. O lectura pe care cu greu o pot uita avand acel aer boem de care te poti indragosti cu usurinta. Cartea spune povestea surorilor Dashwood care trecute recent printr-o intamplare mai putin fericita, sunt nevoite sa-si ia inima-n piept si sa-si croiasca drum prin dificilele incercari. Pentru omul obişnuit cu viata trepitanta din lumea de astazi, romanul scris la sfarsitul anilor 1700 pare uneori greoi, dar merita sa fie citit, pentru ca stilul lui clasic, structura lui incordata, dialogurile spirituale ne ofera o lectura deconectanta, iar psihologia lui ne poate oferi tuturor invataminte. Este un roman antrenant care reuseste sa mentina suspansul cititorului prin rasturnarile de situatie tot mai dese. Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte au fost povestile de dragoste a celor doua surori care impresioneaza prin delicatetea, eleganta si onorabilitatea unor vremuri apuse. De fapt asa este adevarata dragoste: pasiune si respect pentru persoana iubita.

  18. Seria Academia Vampirilor : pentru unii pare o simpla serie..dar pentru mine nu este asa . Ea este un fel de prieten care ma ajuta mereu . Cand am avut vreo greutate..am stat si m-am gandit la Rose , la ce ar face ea si cum ar face-o , m-am gandit la Dimitri si am imprumutat putin din abilitatile sale . Christian si Lissa m-au facut sa cred in imposibil..chiar si personajele rele cum ar fii Tasha Ozera am avut ceva de invatat : Salveaza-ti aproapele . Dar din toate cartile si seriile pe care le-am citit nici un personaj nu mi-a devenit mai bun prieten/calauzitor/sfatuitor decat Rose .. ea m-a invatat ce e bine si ce e rau . Ce este greu si ce este usor . Ca este bine sa lupti pentru orice si pentru oricine , ca NIMIC nu este IMPOSIBIL ! Ca daca iti pui ceva in minte il poti face cu usurinta !

    Ciobanu Elena Cornelia

  19. Sabinna spune:

    O sa para ciudat faptul ca si eu am o serie ce pentru mine e ca un motto calauzitor si poate chiar si mai ciudat faptul ca e seria Academia Vampirilor. Am citit si comentariile celorlalti participanti, dar eu am o parere total diferita, asa ca banuiesc ca merita sa o spun. Pentru mine Academia Vampirilor e un motto nu pentru ca ma regasesc in unele personaje, ci pentru ca in spatele cunoscutei povesti cu vampiri se ascunde ce va cu totul diferit, ca o lectie de viata. Desi la prima vedere noi nu vedem decat luptele neincetate dintre vampiri, eu vad fortape care o au personajele si modul lor de a se comporta. Rose nu se lasa niciodata invinsa si mereu crede in ea si stie ca undeva in adancul ei va gasi intotdeauna o rezolvare pentru toate problemele pe care le are. Ea este un exemplu demn de urmat pentru ca lupta pentru lucrurile in care crede si nu se lasa invinsa chiar daca cei din jurul ei au facut-o deja. Ea e singura care chiar si atunci cand spune ca renunta la ceva, de fapt in mintea ei deja se formeaza un plan prin care sa obtina ceea ce isi doreste fara sa ii raneasca pe cei din jur, desi uneori se mai intampla.

    Cred ca noi toti ar trebui sa avem aceasta forta in noi si sa nu ne lasam invinsi niciodata, ci sa continuam sa luptam pentru lucrurile pe care ni le dorim si care ne fac fericiti. Cand citim seria ar trebui sa vedem si micile subintelesuri dintre randuri pe care autoarea a vrut ca noi sa le descoperim. Chiar daca e o poveste cu vampiri, o poveste fantasy, aceasta serie se conecteaza la realitate prin modul in care te face sa reflectezi asupra vietii si a felului in care ea decurge cu sau fara implicarea noastra, desi eu cred ca ar trebui sa ne implicam luptand pentru lucrurile in care credem pentru a avea o viata si un viitor mai bun.

  20. Dana spune:

    Putine sunt cartile de care sufletul mi se leaga pentru totdeauna ; Putine sunt personajele in care ma regasesc , sufletul contopindu-mi-se cu ale lor ; Dar si mai putine sunt cartile care au un mesaj , o morala care sa-I indrume pe cei ce dau citire romanului…
    “Ultimul cantec” este un roman minunat care te face sa vezi viata cu alti ochi , cu ochii sufletului incercand sa intelegi sensul lucrurilor simple care chiar daca la prima vedere par lipsite de insemnatate , ele te pot face sa te simti implinit si fericit!
    Povestea o are ca personaj principal pe tanara de 17 ani Ronnie care este profund zguduita emotional cand parintii ei divorteaza . Inca de la primele pagini mi-am impletit perfect coarda sufletului cu cea a personajului principal .
    In vacanta pe care o va petrece cu tatal sau , Ronnie va invata adevaratele lucruri pentru care trebuie sa traiesti , lucruri care merita cu adevarat traite la intensitate maxima! Indragostita pana peste cap , Ronnie va trece prin multe incercari de-a lungul verii pana cand universal minunat, proaspat creat va fi destramat de o veste nefericita ! Ronnie afla ca tatal ei suferea de cancer si nu mai avea decat cateva luni de trait! Aceast roman m-a facut sa reflectez asupra relatiei mele cu tatal meu , ajungand sa-I multumesc Bunului Dumnezeu ca este sanatos, pentru ca nu stiu ce m-as face fara el .
    Mesajul romanului este mult mai puternic decat la prima vedere , scotand in evidenta viata unuei adolescente si relatiile sale cu familia , prietenii si iubitul .
    Marturisesc ca atunci cand cand am citit romanul, agonia isi tesea panza pe inima mea , acaparand-o cu fiecare pagina terminata pentru ca stiam ca ma apropiam de sfarsitul povestii mele favorite. Binenteles doar in varianta tiparita pentru ca povestea lor va continua in mintea si sufletul fiecarui cititor care a cutezat sa se arunce in mrejele acestui roman uluitoar! Cand intr-un final , povestea a luat sfarsit , am tras linie si am ajuns la concluzia ca povestea nu o avea personaj principal pe Ronnie , ci chiar pe mine , ajutandu-ma sa ralizez greselile facute , pentru ca pe viitor sa incerc macar sa le repar! Alaturi de paginile sale , am ajuns sa rad cu tot sufletul , pentru ca in clipa urmatoare sa plang o cascada de lacrimi …
    “Ultimul cantec” de Nicholas Sparks marcheaza sufletul cititorului prin simplitate , dovedind ca folosind cuvinte simple dar pline de simboluri , poti crea romane de success care sa modeleze suflete tinere , aflate in impas!
    In concluzie , pentru mine romanul de o originalitate rar intalnita merita citit , reprezentand un motto demn de urmat atat pentru mine , dar si toti adolescentii din lume !

    Brasoava Dana Stefania

  21. Roman Diana Manuela spune:

    O carte motto nu poate fi decat o carte care iti ramane in minte mult timp dupa ce ai terminat sa o citesti, o carte care face sa vibreze ceva in tine, care te atinge si te schimba, care iti calaureste pasii si comportamentul, care te invata lucruri nepretuite. O astfel de carte a fost pentru mine „Se numea Sarah”.
    Este o carte emotionanta care spune povestea unei fetite evreice de doar zece ani, ce a trait in Parisul aflat sub ocupatie si care a fost nevoita sa indure greutatile conditiei sale religioase, greutati ce au inceput in momentul in care a fost nevoita sa poarte steaua galbena care ii deosebea pe evrei de ceilalti. Prea mica pentru a intelege de ce nu se mai poate juca cu ceilalti copii, de ce nu mai are voie sa mearga in parcuri, la cinema, sau de ce este nevoita sa faca cumparaturi cu mama ei decat dupa o anumita ora, cand nu mai ramanea nimic pe rafturi, Sarah afla ca acesta era doar inceputul dramei sale si a blestemului de a se fi nascut evreica. Adevarata teroare apare in momentul in care politia ii bate la usa si o duce impreuna cu parintii ei intr-un lagar pe care il impart cu alte mii de familii ce poarta acelasi semn distinctiv. Nevoita sa se maturizeze mult prea devreme, Sarah asista la scene cutremuratoare: priveste cum mor copii de foame, cum sunt tratati evreii cu brutalitate si cum se stinge viata din propria sa mama. Sarah intelege in final ca aceste familii nu urmau sa fie trimise la munca, ci aveau sa fie deportate si gazate in odioasele lagare de concentrare din Polonia.
    Povestea acestei fetite m-a facut sa constientizez multe lucruri. Am invatat ca, daca refuzam sa vorbim despre anumite probleme, asta nu inseamna ca ele nu exista sau ca se vor rezolva de la sine. Fiecare dintre noi are puterea si responsabilitatea de a schimba lucrurile care sunt gresite.
    Am inteles cu aceasta ocazie ca nu trebuie sa ii marginalizam pe cei diferiti de noi. Trebuie sa fim empatici, sa ne punem in locul celor pe care ii consideram altfel si sa traim in armonie pentru ca este suficient loc pentru noi toti.
    Datorita povestii Sarei apreciez acum fiecare moment petrecut alaturi de familie, alaturi de cei dragi, pentru ca nu realizasem pana acum cat sunt de norocoasa ca ii am in viata mea.
    Tot Sarah m-a invatat sa fiu puternica, deoarece in momentele grele realizez ca nimic din ceea ce mi se intampla mie, nu se poate compara cu ceea ce au fost nevoiti sa indure acesti copii nevinovati, victime ale regimurilor tiranice.
    Dupa aceasta experienta literara apreciez la un alt nivel tot ceea ce am, micuta Sarah reusind sa imi ofere o adevarata lectie de viata.

  22. elena spune:

    „Cand ne aflam in fata marilor comori nu le vedem niciodata. Si stii de ce? Pentru ca oamenii nu cred in comori.” este un citat a lui Paulo Coelho in bine cunoscuta sa carte, „Alchimistul”, care, pentru mine, este cu siguranta cartea care m’a impresionat profund si mi’a schimbat modul de a gandi. Printre putinele sale file se afla o lectie de viata pe care ar trebui sa o urmam cu noi toti: sa nu renuntam niciodata la visele noastre, sa nu ne abatem nicicand de la drumul vocatiei.
    Santiago, un tanar pastor din Spania are niste vise care se tot repeta si care ajung sa’l faca sa porneasca pe drumul vietii sale, sa’si traiasca Legenda Personala.
    „Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru indeplinirea visului tau.” Acestea sunt cuvintele care il calauzesc pe Santiago si care il fac sa nu se dea batut, sa continue sa’si atinga idealul si sa treaca peste toate obstacolele care ii ies in drumul sau.
    Cartea este atat de fluid scrisa, atat de simplu dar are totusi un mesaj important, transmis in spatele randurilor. Cu siguranta „Alichimistul” lui Paulo Coelho este motto-ul meu.

    Neacsu Elena.

  23. bianca spune:

    ai cam mult de citit :)) bafta !!!!!
    astept cu nerabdare sa vad castigatorul

  24. Alle spune:

    cand anunti castigatorul?

  25. Sabinna spune:

    Felicitari! Ma bucur ca macar am fost si eu in top 4.

  26. carte cu rol calauzitor pentru mine a fost Alchimistul de Paulo Coelho.M-a invatat ca pot continua mult dupa ce zic gata,ma facut sa nu imi pierd speranta ca intr-o zi ceea ce imi doresc se va implini si ca pentru lucrul acesta tot universul va lucra in favoarea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s