Fan fic (7)

Aici găsiţi partea a6a..şi dacă sunteţi nou-veniţi apasaţi aici.

 

”….” Mama ei intra in living si face ochii mari. Nu stiu daca e ingrozita de cainele mort de pe podea sau de faptul ca sunt eu pe covor si tin ditamai cartoaia in mana. Mai inainteaza doi pasi si se opreste, se intoarce spre Sonia care sta in tocul usii si cu o singura rasuflare zice:

-Ce s-a intamplat aici, domnisoara?! De cand Rocko doarme in casa pe covor, acoperit cu patura mea speciala pentru oaspeti si de cand un baiat studiaza in casa mea? in timp ce ea striga la Sonia..domnul Furtunes isi face aparitia si are aceeasi reactie ca si a doamnei Furtunes. Mda, as da orice sa fiu in alt loc..dar nu aici. Chiar si in mijlocul unei incaierari sau la puscarie..dar aici ma simt de parca sunt ingropat intr-un morman de rahat.

-Mama…te rog..murmura Sonia printre dintii inclestati.

-Nici un te rog domnisorica, pana nu-mi explici ce se intampla aici nu ai dreptul sa comentezi.

Bun..se vede ca mama ei e mult mai severa decat a mea, dar cred ca daca m-ar vedea mama cu o fata in casa cat ea era plecata in nu stiu ce tara si tocmai se intorsese obosita de la drum..ar lua-o razna mai mult ca sigur, la fel ca doamna Furtunes..

Ma ridic ca sa nu fiu nepoliticos si intind mana.

-Buna seara doamna Furtunes, eu sunt Jonathan Wendes.Eu si fica dumneavoastra ne faceam proiectul pentru ora de chimie, suntem parteneri de laborator si domnul Lorance ne-a pus sa facem un proiect despre particule si celule pe care il vom prezenta maine la prima ora.

Ramane putin tampita dar dupa imi intinde mana si mi-o strange pe a mea, semn ca e multumita si usurata ca nu s-a petrecut nimic ciudat intre mine si fica ei cat a fost plecata. Bine, nimic ciudat inafara de: „ Sonia a adormit in bratele mele dupa ce a plans o ora intreaga ca i-a murit cainele si ca am adormit amandoi in pat..si dupa ne-am sarutat”. Mda, nimic ciudat aici.

-Buna, eu sunt Linda Furtunes..mama Soniei. Sunt incantata sa aflu ca va faceti temele si nu altceva, in momentul cand a zis „nu altceva”, i-a aruncat o privire incruntata Soniei, iar ea si-a dat ochii peste cap.

Domnul Furtunes nu zice nimic, e mai prost decat mine..stam  toti si ne uitam unii la altii. Dar mama Soniei rupe tacerea si ma intreaba:

-Nu vrei sa ramai la cina?

Raman mut..nici nu ma cunosc, cine stie ce mafiot au bagat in casa. Chiar daca nu sunt un fel de mafiot ar trebui sa fie mai atenti cand invita pe cineva sa ia cina impreuna cu ei.

-Nu, nu pot..imi pare rau.Trebuie sa ajung acasa, murmur eu printre dinti.

Mama ei incuvinteaza din cap si dupa imi pune o mana pe umar.

-Daca ai nevoie de ceva stii unde sa ne cauti, oh..era sa uit. El este sotul meu George si arata spre un tip inalt cu parul putin carunt si dat pe spate, care sta rezemat de usa.Tipu imi intinde mana.

-Buna, John. Ma bucur sa te cunosc, imi spune cu o voce groasa.

-Si mie imi pare bine domnule, zic si ii arunc un ranjet.

Ne dam drumul din stransoare si ne asezam din nou unde am fost.

Nu prea mai am chef sa vad cum Sonia se holbeaza la Rocko cu ochii ei mici si umezi  Se uita asa trista..as vrea sa fac ceva sa-i aduc inapoi javra aia pe pamant numai sa fie fericita, sa-i vad zambetul pe fata.

-Pai.. imi pare bine ca v-am cunoscut domnule si doamna Furtunes, dar eu trebuie sa plec..mama cred ca e deja ingrijorata.

-Oh, te rog spune-ne Linda si George. Pai si noua ne-a parut foarte bine de cunostinta si intelegem. Poate o sa ramai altadata cu noi la cina.

-Desigur, imi tiparesc un zambet stramb pe fata. Imi iau ghiozdanul de pe canapea si ma indrept spre usa, trec pe langa Sonia, o trag dupa mine.

-Ce ai? o intreb, chiar daca stiu ce avea.

-Rocko, nu pot sa nu-mi iau gandul de la el, nu mai e printre noi, John..nu mai e! vocea i se frange inainte sa termine propozitia si izbucneste in lacrimi.

O scot afara sa nu o auda ai sai si o trag langa mine. O imbratisez strans la piept si parca nu as mai vrea sa-i dau drumul, niciodata! O sarut pe crestet si dupa reduc stransoarea, o las sa se departeze cat sa ma priveasca in ochi si vad ca buzele ei moi cu gust de piersici se despart de parca ar vrea sa zica ceva.. dar si le apropie din nou si scoate un oftat greu.

O sarut pe obraz si merg spre masina.Urc pe scaunul soferului si vad ca incepe sa ploua, ea sta in scari unde e protejata de acoperis. Ma uit spre ea si incerc prin picaturile de apa care mi se scurg pe geam, sa-i fac cu mana. Mi-a zambit usor si a intrat in casa. Am bagat cheile in contact si vajj, am plecat!

 

     Sonia

 Ma simt ca dracu. Nu am chef de mancare, nu am chef de vorba, nu am chef de explicatii si nu am chef deloc sa vad expresia si sa aud tipetele parintilor mei cand o sa vada ca Rocko nu doarme.

Uff..inca ma gandesc la sarutul cu John, sunt putin confuza dar si satisfacuta. Sau cand m-a luat in brate inainte sa plece, parca nu vrea sa se mai desparta de mine. Ma strangea asa tare la piept ca simteam ca nu mai pot respira. El pare un tip dur la exterior, dar pe de alta parte in interior e un baiat dulce si delicat. Sunt sigura ca ne vom intelege de minune. Momentan nu ma injurat sau tras de par..credeam ca o sa fie un nesimtit care injura din 5 in 5 minute fetele, insa m-am inselat.

Stau rezemata de spatarul scaunului din camera mea si incerc sa-mi dau seama despre ce vorbea domnul Lorance cu acele particule si celule… dar gandul imi zboara la John si la sarutul pasional din bucatarie dat cu cateva ore in urma. Ma pierd in ganduri..si adorm pe birou. Sunt constienta ca nu am lucrat nimic la acel proiect si maine o sa-mi sara-n cap John ca de ce a luat un 4..dar e si vina lui! Nu trebuie sa ma sarute, nu trebuia sa vina la mine acasa…pur si simplu nu trebuia sa fie in preajma mea! Oh, dar eu l-am

john

invitat la mine, daca nu o faceam nu ma mai saruta si poate terminam si proiectul, in liniste, singura.

Adorm si aud un scartait. Intredeschid ochii sa vad cine e…in fata mea apare o silueta slabuta si inalta, mama. Inchid ochii la loc si ma fac ca dorm.Vine langa mine si se aseaza pe scaunul de vizavi si ma mangaie pe par .Nu am auzit nici macar o tipatura…nici macar un sunet legat de o trauma..si anume moarte lui Rocko. Sper doar sa nu ma intrebe ceva legat de el ca o sa izbugnesc in plans.

Ma simt intr-un fel slabita..am plans prea mult si mi-am consumat toata energia de care aveam nevoie pentru proiectul ala tampit despre particule si celule!

-Stiu ca nu dormi, scumpo! aud vocea calda a mamei in timp ce ma mangaie pe par, linistitor.

-Stiu ca stii, doar ca nu am chef sa vorbesc despre nimic.

-Adica? Cum nimic? S-a intamplat ceva in lipsa mea si a tatalui tau?

-Nu, ii dau un raspuns sec cu gandul de a ma lasa in pace.

-Stiu ca acest „nu” inseamna mai multe lucruri la tine Soni, sunt mama ta..stii ca poti sa- mi spui totul.

Imi ridic capul de pe birou si il simt ametit. Ma intorc spre mama, se holbeaza la caietele si cartile insirate pe birou…

-Ce e cu astea? ma intreaba aratand spre ele.

-Sunt pentru proiectul la chimie, murmur eu atat de incet ca se apleaca s-ai repet.

-Poftim? Ce ai zis? Nu inteleg daca mormai ca un urs cu barba-n piept si cu gandu-n alta parte.

-Am zis ca sunt pentru proiectul la chimie, ii raspund rastit.

Se incrunta la mine si se ridica de pe scaun, se indreapta spre usa, dar nu inainte sa paraseasca camera, se opreste in usa si imi spune peste umar:

-Sper ca pana maine dimineata ai proiectul facut, daca nu-l ai, poti sa-ti iei adio de la noul tau catel.

Cand am auzit cuvantul „catel” lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji, de ce-mi face una ca asta?

-P-p-p-poftim? o intreb cu o voce ragusita si tremuranda.

-Sunt constienta ca Rocko nu poate sa doarma mai mult de 4 ore de cand am ajuns acasa, deci eu si tatal tau ne-am gandit ca pe parcursul anului sa-ti luam un alt caine. La fel de mare si blanos ca Rocko, dar asta depinde si de tine si de cum te comporti.

-NU! ii arunc acest cuvant si ma duc spre ea, as vrea sa-i trantesc usa in nas.. Eu nu vreau un alt caine.. il vreau pe Rocko al meu!

Va urma! >:)

4 thoughts on “Fan fic (7)

  1. AndreeaMadalina spune:

    Buna, ai primit adresa mea ?

  2. Andreea Ilie spune:

    Si tot n-au terminat proiectul ala! :)))

  3. Mihai spune:

    „Mda, nimic ciudat aici” =)) genial.
    Super tare, astept urmatoarea parte😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s