Fan fic (8)

”-NU! ii arunc acest cuvant si ma duc spre ea, as vrea sa-i trantesc usa in nas.. Eu nu vreau un alt caine.. il vreau pe Rocko al meu!”10

Nici un caine nu se poate compara cu el..are ceva special dar inca nu am aflat ce..si nici nu o sa mai pot afla. Simt cum lacrimile imi ard obrajii si imi uda perna. Rimelul s-a intinat si stiu ca arat mai rau decat arata mama dupa o zi de munca obositoare. Oare, ce face Rocko acolo sus? Am ramas cu gandul  la intrebarea asta si curand….. am adormit.

        Jonathan

  Ma uit cu coada ochiului la Sonia si observ ca e trista, cred ca stiu de ce. Din cauza lui Rocko, din cauza tipului care sta langa ea si o mangaie pe Leona Castillo..sau chiar din cauza ca vom lua un 4 din cauza proiectului pe care nu am reusit sa-l facem.

Edi asta e asa un magar…nu stiu ce-si inchipuie ca rezolva daca isi face fosta iubita sa o ia razna, vad ca ii reuseste din plin. Sonia e enervata la maxim si se abtine cu greu sa nu planga, sau sa nu-i traga o palma magarului. Sincer sa fiu daca as fi langa el i-as trage scaunul, chiar daca imi iau detentie. Numai sa-l vad cum isi rupe fundul sau se agata de cuiele de la biroul la care lucram.

Ce n-as da sa-i vad expresia fetei cand o voi saruta eu pe Sonia, daca o s-o fac de fata cu el, stiu ca o sa-l doara, putin acolo, pentru ca imi amintesc reactia lui de ieri cand i-a spus Sonia ca a terminat-o cu el. Daca m-as saruta acum cu ea ar crapa, si stiu ce vorbesc.

Dar sa nu ne abatem de la subiect. Sonia e trista si bou ala o face sa se simta si mai trist. As da orice sa o fac sa zambeasca, macar sa vad ca incearca si nu se lasa rapusa de niste mici lucruri provocate de domnul cap de paun sau de Rocko. Inteleg ca tinea atat de mult la el, si inca o face, cred ca l-ar lua si mort in camera ei sa doarma alaturi de el. Daca ii face si inmormantare? Incep sa ma gandesc cum ar fi o inmormantare „a la Sonia” pentru potaia aia.

„Mici lumini reflecteaza cosciugul lui Rocko..langa el se afla poza sa alaturi de stapana .Sonia sta si plange dupa cainele ei care a fost mereu cel mai important pentru ea, dar din nefericire a parasit-o murind foarte frumos pe covorul din sufragerie, fara motiv.”incep sa chicotesc si toata clasa se intoarce spre mine.

-Ce-i?! intreb gesticuland cu mana in aer.

-Domnule Wendes, aveti ceva de impartasit cu toata clasa? se aude vocea domnului Lorance venind dinspre catedra.

-Nu domnule, ma ridic eu si stau ca la armata, mai exact, drept si cu mana-n frunte. Mda, se pare ca am dat putin de tipu cu cornite, daca-si aminteste de proiect? Ce o sa-i spun?

„Domnule, nu am putut sa fac proiectul la chimie despre nu stiu ce afurisite de particule, celule, pentru ca buzele Soniei ma atrageau..si nu am rezistat ocaziei de a le savura.” Da! Clar! Daca-i spun asta, risc sa ma aleg cu un biletel de detentie si cu predicile Soniei despre cat de idiot pot sa fiu sa spun asa ceva.

Ma rasucesc cu scaunul si vad ca Sonia nu mai e langa mine. Intr-un fel chiui, dar in soapta, sa nu ma auda nimeni. Apoi cineva ma bate pe umar. E Jake..tocilarul din spate.

-Vezi ca a iesit pe usa in timp ce erai ocupat cu gandurile tale patetice, si isi da ochii peste cap.

Patetice spui? Asta nici nu stie ce gandeam atunci,  poate ma gandeam la  „cum sa o regulez pe sora ta, daca ai asa ceva” sau „cum sa te omor in 3 pasi simpli”. Patetice,huh? Dar nu gandurile mele sunt importante acum, trebuie sa o gasesc rapid pe Sonia pana nu face un lucru necurat..cum ar face emo, aia, care isi taie venele pentru orice rahat.

Ma strecor printre banci incet, sa nu ma auda domnul Lorance. Dau sa ies, dar din pacate e prea tarziu, profu e deja cu ochii atintiti pe mine si numai am scapare.

-Unde credeti ca mergeti domnule Wendes? ma intreaba aplecandu-si ochelarii si uitandu-se peste ei ca sa para interesant.

-Ăăă, la toaleta domnule L.

-Si mi-ai cerut voie? Nu am auzit cuvintele magice…

-Pot sa merg la toaleta?

Tipu sta putin pe ganduri si imi vine cu un raspuns de imi da dureri de cap.

-Nu! Poti sta jos.

-Domne! Daca nu-mi dai acum voie la toaleta o sa ma usurez pe catalog.

Ok, asta a fost o glumita destul de buna, oricum, n-am chef sa ma las controlat de un tip care se crede un dur, dar de fapt e doar un miel gata de taiere.

Se uita destul de mirat la ce am spus adineauri si vad ca desface sertarul din lateralul catedrei, mm, imi miroase a bilet de detentie si o vizita domnului director Acuerille.

-Vino aici domnule Wendes, aveti voie la toaleta insa vreau ca acest bilet sa fie semnat de un parinte si sa-l gasesc maine pe catedra.

Stai, stai, stai, parca-s in clasele primare, cand primeam lucrari si trebuia semnate de parinti ca profesorii sa se asigure ca le-au vazut.

-Si ce vrei sa fac cu hartia asta? il intreb pe un ton profund.

-O aduci semnata, daca in 24 de ore nu o ai deja semnata, o sa ai de-a face cu domnul director. Nu-i spun acum conflictul din clasa dar vreau sa ma asigur ca mama sau tatal tau stiu ce vocabular ai fata de profesori. Apropo…

Oh, shit! Nu! Fara apropo-uri, ca sa nu termine fraza, pentru ca stiu ca este vorba de proiect, intervin eu repede sa schimb subiectul.

-Da domnule, apropo…eu trebuie sa plec! In curand fac pe mine, o zi buna nu va doresc! si ies pe usa in timp ce colegii mei se holbeaza la mine.

Sonia

 2Nu mai suport, totul e asa de greu si nu stiu cum pot sa-i mai fac fata. Ora de chimie e aproape pe sfarsite, deci nu o sa am prea mult de-a face cu predicile lui John despre : „De ce nu ai facut proiectul?” sau „Din vina ta o sa luam un 4”.

Deja ma simt groaznic in legatura cu Rocko. Parintii mei au propus sa-l ingropam in curtea din spate cu celelalte animale gasite de tata, care au murit de batranete sau infectate cu o boala des intalnita la animalele de casa. Inca nu stiu de ce a murit Rocko..si nu o sa stiu niciodata. Parca as vrea sa-l aud cum latra, sa ma prefac ca zice „sunt bine, nu-ti face griji” si un zambet mi s-ar tiparii pe fata. Insa zambetele nu isi au rostul acum, mai ales cand stiu ca nu pot sa-l aduc inapoi. Ma simt indatorata lui Rocko, nu stiu de ce dar parca eu l-am facut sa moara.

Totul incepuse cu o dimineata frumoasa,  bine nu prea frumoasa ca am intarziat in prima mea zi din ultimul an de liceu si plus ca nu am apucat sa ma aranjez prea bine. Tin minte ca Rocko nu venise in dimineata aia sa ma linga pe fata si sa ma trezeasca balele lui. Chiar daca nu-mi placea sa ma spal mereu cu dezinfectant, parca acum imi lipseste. In dimineata aia nu mergea nimic bine, fierul meu de calcat ma curentase cu cablurile lui rasfirate, placa de par murise, si Rocko nu venise sa-mi dea „imbratisarea” de dimineata.

Parca il simt langa mine cum ma impinge cu botul umed in picior, sa ma pun la inaltimea lui de catel si sa-l imbratisez. Sa-i simt blana pufoasa cum imi aluneca printre degete .Acum, cand il ating..blanita lui e aspra si plina de sange. Ca atunci cand l-am salvat. Boticul lui umed se uscase complet, semn ca nu mai traia. Ma gandeam la spusele tatei. Mi-a povestit ca atunci cand un caine are boticul umed, e fericit si inima ii rasuna de bucurie, dar daca il are uscat si rece inseamna ca sufletul lui e distrus si nu mai e printre noi. Ma gandesc cu ce am putut sa-l ranesc asa de tare, poate pentru ca in ultima vreme nu i-am mai acordat atentie. Nu isi mai arunca castronelul cu numele lui prin casa ca sa aflu ca ii e foame. Nu mai venea la mine cu o minge-n bot sa i-o arunc cat mai departe ca sa-i creasca adrenalina-n el, parca era batran, sau bolnav. L-am lasat mereu sa stea singur in coltisorul lui, nu i-am mai acordat deloc atentie, rau am facut. Trebuia sa fiu langa el, nu cu Edi prin oras. Cu cateva zile inainte sa se prapadeasca Rocko, m-am certat cu Edi foarte rau pe tema asta. Ca ii acordam mai multa atentie cainelui meu. Nu stiu de unde a nascocit chestia asta patetica.

Ma gandesc putin, pana ce aud o voce rasunand din spatele usii.

-Hei, Soni, esti acolo?

Imi dau imediat seama ca e John, pentru ca ii recunosc vocea ragusita.

-Mda, murmur.

-Poti sa iesi?

-Nu!

-De ce? Imi e greu sa vorbesc prin usa fara sa nu ma auda si restu curiosilor de pe hol. Si eu nu intru nici mort in baia fetelor.

-Ai putea face un efort, daca vrei asa de mult sa ma vezi cum arat cu rimelul scurs pe fata.

-Ok, te las sa te linistesti. Insa o sa stau langa usa si te astept..chiar daca o sa intarzii la ore.

-Bine! am  zis.

-Bine! Mi-a răspuns şi deja mi-l imaginam cum se încruntă.

Ma intreb cat are de gand sa stea acolo. Ca sa nu-l mai fac sa piarda orele, ies din toaleta si ma uit la el de sus. Sta pe banca si citeste un fel de carte. Stai..un fel? E o carte! Ce proasta pot sa fiu cateodata..Isi muta privirea si ma vede.

-Puicuta a iesit intr-un final din cuibar? lasa cartea si imi arunca un ranjet fatarnic.

-Sa stii ca pot sa intru oricand vreau inapoi si sa nu mai ies niciodata, ii arunc o privire triumfatoare.

-Huh, tu? Tu daca nu ai parul indreptat cu placa sau nu ai un machiaj care ii face pe toti baietii sa-si intoarca capetele, nu cred ca ai rezista!

Cuvintele lui ma dor putin, dar imi revin si ma uit la el cu privirea mea „sfasietoare”.

-Auzi, tu daca nu ai jigni pe cineva nu ai putea sa te culci noaptea!

-Stai putin, puicuto..ce facem aici? Concursul insultelor?

-Asa se pare. Mai vrei sau te dai batut?

-Eu? Niciodata! Iti spun eu ca tu daca nu ti-ai luat tocuri de maxim 5-7 centimetri, nu ai fii asa inalta si nu te-ar vedea toti de sus!

-Iti spun eu ca tu daca nu ti-ai da parul cu fixativ ar sta in toate partile posibile, numai in aia buna nu!

-Hai gata, auzi tu nu trebuia sa te duci la sport?

-Ai ramas in pana de insulte? Da, stiu ca ar fii trebuit, dar ii spun lu profu ca am fost la cabinet. Hai ca te las, pa!

-Nu-mi dai si mie ceva de ramas bun? se uita la mine cu o fata de milog…asemanatoare cu a lui Rocko cand cerea mancare.

-Si anume? il intreb eu cu o expresia de gen „huh? Vrei sa te sarut? Chiar vrei?”.

-Ceva legat de celule, particule, buze..si incepe sa se balangane ca retardatu si sa fluiere.

-Te referi la proiectul nostru la chimie? chicotesc eu, chiar daca stiu ca se referea la cu totul altceva.

Se apropie cu pasi marunti de mine si imi apuca obrazul cu mana lui plina de rani, ma intreb de unde are atatea semne si taieturi si de ce e asa aspra la atingere..

Capul i se apleca si buzele noastre se intalnesc. Bratele mele il prind de gat si mana lui imi inconjoara trupul.. Inima imi bate din ce in ce mai tare si parca vreau sa nu mai plec de aici. Insa, soneria suna si profesorii ies din clase. Sunt nevoita sa ma despart de el si ma duc la viitoarea ora.

-Ei bine, asta da ramas bun, imi spune in timp ce imi face usor cu mana si zambeste.

Ii fac cu mana si ma intorc spre dulap sa-mi iau cartile de franceza, pentru urmatoarea ora. El are dulapul pe partea cealalta a coridorului, deci are ceva de mers.

Il vad cum se indeparteaza si se uita-n spate, dar eu imi retrag imediat privirea, dar nu inainte sa vad cum zambeste dupa ce o vede! Pe fata aia…Elly, o opreste si vorbesc, nu pot sa aud pana acolo ce discuta..ugh! Cu cat il urasc mai mult pe John cu atat ma indragostesc mai tare de el.

4 thoughts on “Fan fic (8)

  1. Mihai spune:

    Doar atat? interesant dar s-a terminat repede ;))

  2. Andreea Ilie spune:

    Prea putin pentru mine!! Mai vreau!! Nu ma mai satur de cei doi!!😀
    Imi place mult partea din final, cand se uita unul dupa celalalt si zambesc!! :3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s