Fan fic (10)

Ştiu că trebuia să o postez sâmbătă,dar am  avut ceva probleme.

 O pauza lunga isi face aparitia. Nu cred ca vrea sa spuna. Si am ajuns asa departe cu subiectul asta.. Vreau sa-mi explice tot, nu vreau sa mai traiesc cu gandul ca el nu ma place. Vad o sclipire in ochii lui cand imi vorbeste, simt caldura pe care mi-o transmite cand ma imbratiseaza, simt cum inima mi-o ia la goana cand ma saruta. Intre noi e mai mult decat o joaca, intre noi e chimie, o chimie prea perfecta.”

         f

Jonathan

    Ugh..de ce imi pune atatea intrebari la care imi e greu sa raspund? E clar, Sonia m-a pus la colt, nu am scapare. Daca fug o sa se uite lung si nu o sa-mi mai vorbeasca niciodata, adevarul e ca nu vreau sa o pierd. M-am indragostit de ea dar poate ca daca ii zic aceste lucruri o s-o ia la sanatoasa.

Ma balangan iar ca retardatul si imi imaginez scene urate daca ii zic ca o plac. Daca ea nu ma place? Daca imi ofera o palma? Sau daca si ea ma place? Sunt multe intrebari la care nu am gasit inca raspunsul, dar o sa-l aflu de indata ce ii raspund Soniei.

-Uite, de cand am devenit parteneri de laborator si de cand ne-am sarutat, atunci in bucatarie…am simtit o scanteie care inca arde in mine, face ochii mari..oare e semn bun? In fiecare seara ma culc cu gandul la tine, la cum ar fi daca noi doi am fii impreuna, sa te vad in fiecare dimineata langa mine in pat, sa te mangai si sa te sarut. Sa te imbratisez si sa nu-ti mai dau drumul, niciodata! Ti-as saruta buzele alea cu gust de piersici mereu, nu ma pot satura sa nu te privesc in ochi, simt caldura pe care mi-o transmiti si simt ca sunt in siguranta. Nu pot sa-mi iau gandul de la tine..vreau sa te sarut acum, aici, in adierea vantului friguros de iarna.Vreau sa-ti simt buzele calde si vreau sa te mangai cum pot eu mai bine, sa-ti transmit toata caldura de care ai nevoie.

Ramane socata. Si eu sunt intr-un fel socat de ce am scos pe gura. Daca as avea o masina a timpului as sterge aceste cuvinte dar parca nu vreau. Parca simt ca o iubesc atat de tare ca nu imi e frica de cum va reactiona.

-John, si eu simt acelasi lucru. De cand am adormit in bratele tale la mine acasa m-am gandit numai la mainile tale care imi atingeau cu blandete corpul si ma tineau strans. Simteam caldura din corpul tau de parca as fii luat foc, inima imi batea atat de tare, de parca era o toba cand te vedeam, si imi sarea din piept atunci cand limbile noastre se intalneau. Simt cum iau si acum foc si as vrea sa te sarut, sa mergem acasa la mine si sa nu-ti mai dau drumul. Vreau sa fiu numai cu tine John, numai cu tine! Nu am simtit niciodata o atractie atat de puternica dintre mine si un baiat..dar cu tine e altfel. Pot sa fiu deschisa, sa-ti spun tot, vreau sa-ti tin mana calda si sa stam amandoi imbratisati. Vreau sa fim doar noi doi..intr-o singura camera si sa ne iubim ca doi nebuni. Te simt aproape de mine si plang in fiecare noapte cu gandul ca tu nu esti aici, in acel moment.

Soniei ii curge o lacrima pe fata, i-o sterg si ii ating obrazul.

-Iubito, hai sa plecam de aici, ai inghetat toata, vreau sa te incalzesc eu si sa-ti arat cat de mult te iubesc.

-Hai la mine, imi spune cu ochii mari si inlacrimati.

O iau pe sus si alerg printre fulgii de zapada reci care mi se topesc inainte sa ma atinga. Simt cum ard in flacari, simt cum ma topesc cand o ating, cand ii spun „te iubesc”.

Ajungem acasa la ea si mergem sus. Parintii ei sunt plecati sa caute niste decoruri pentru inmormantarea lui Rocko.

Ma apropii cu pasi maruti si ii iau obrazul in palma. O sarut cu foc, cum nu am mai sarutat pe nimeni pana acum, nu ca as fii avut eu ocazia..dar ma rog. Isi da paltonul jos si il lasa sa cada pe podea. Ne descaltam si o intind frumos pe pat. O mangai pe coapsa si o sarut. Imi da tricoul jos de pe mine si imi lasa pieptul gol. Ma saruta usor in jos pe piept si imi exploreaza ranile. Mi le saruta usor cu buzele ei fierbinti, eu ii dau jos tricoul jos si ramane intr-un sutien roz de satin. Nu stiam ca ziua asta o sa vina acum, daca stiam veneam pregatit.

O sarut usor pe gat si pe umeri si ea scoate un geamat, semn ca ii place.

Dar distractia se termina pentru ca auzim o masina oprindu-se. Parintii ei au ajuns acasa, shit!

Ma ridic repede si imi iau tricoul de pe jos, ma imbrac si ma uit la cum sta sub patura speriata. Ii arunc tricoul si si-l ia pe ea. Dupa auzim usa din fata, sarim ca nebunii si coboram jos. Ce o sa le spunem?

-Buna ziua doamna si domnule Furtunes, le zic cu o fata de inger, de genul „nu s-a intamplat nimic cat ati fost plecati”.

-Hei John, ma bucur sa te revad, imi zice doamna Furtunesc si ma imbratiseaza.

gDau mana cu domnul Furtunes si ma intorc spre Sonia, care sta in capatul scarilor si asteapta sa o intrebe ce se petrece, dar nu o fac, merg in bucatarie cu cumparaturile si ne lasa singuri pe hol.

Ma intorc si ii zambesc..

-Trebuie sa plec, mama sigur e ingrijorata. Te sun, si o sarut pe obraz dar ea ma trage aproape si ne sarutam pe buze.

-OK, mersi John pentru ziua asta minunata.

-Cu placere, apoi imi iau la revedere de la parintii ei si plec.

O vad cum sta in usa si isi trage un plovaras pe ea ca sa nu-i fie frig, imi face cu mana si intra in casa.

Azi chiar a fost o zi superba! Nu o s-o uit. Sunt sigur ca o sa mai fie si o sa mai am ocazia sa-i arat cat de mult o iubesc si pretuiesc.

Imi vibreaza telefonul, il scot si…..

 

Sonia

   Daca nu veneau parintii mei acasa, eu si John am fi facut ceva… Nu eram deloc pregatita, asa ca le multumesc mamei si tatei ca au aparut la timp. Bineinteles ca nu le spun multumesc in fata pentru ca m-ar lua la intrebari si dupa nu o sa-l mai primeasca pe John la noi acasa. Incep sa ma indragostesc si mai tare de el si il vreau din ce in ce mai mult. Vreau sa ma trezesc devreme dimineata numai sa-l vad dormind langa mine. Sa-i vad ochisorii negri, acoperiti de pleoapele lui, de culoare mierii.

-Scumpo, e gata masa, imi zice tata bagand capul prin crapatura usii.

-Nu imi e foame, zic.

Am un gol mare in stomac pentru ca nu stiu cum sa procedez in legatura cu John, dar nu am de gand sa-i spun tatei de fanteziile mele.

-Ce ai patit scumpo? Tie mereu iti e foame la 8 seara, s-a intamplat ceva? Vrei sa o chem pe mama?

-Nu, doar ca nu imi e foame. Am mancat cu John mai devreme, ii zic mintindu-l si ii arunc un zambet, care ar face si un crocodil sa para fericit.

Daca a manca cu John inseamna a-l saruta cu foc pe abdomen, atunci da. Am mancat impreuna cu John.

-Sigur ai mancat? ma intreaba pe deasupra ochelarilor lui de vedere.

-Sigur, apoi ma ridic de pe scaun si il sarut pe obraz.

-OK, zice in timp ce arata cu degetul mare in sus, semn ca a inteles.

Pleaca din camera si eu ma tarasc spre pat, ma uit la telefon de curiozitate si vad ca John nu mi-a trimis niciun mesaj. Sper ca e bine si sa-mi trimita un mesaj curand, sau chiar sa ma sune. Singurul lucru care mi-l doresc in acest moment e acela de ai auzii vocea ragusita prin telefon.

Ma pun pe perna cu gandul la John si imi imbratisez ursuletul de plus strans la piept, si intr-un final adorm.

Sunt intr-un loc familiar, dar intunecat. Nu au mai platit astia lumina? ma gandesc.

Aud o voce ragusita din departare care striga „Ajutor”, incerc sa merg prin locul asta si imi dau seama ca sunt intr-o camera. Ating un televizor, care la pipait e identic cu cel din sufragerie, mai bajbai eu cu mainile, lovind aerul cu mainile. Ma aplec spre podea. Simt, un covor cu model simplu, ca al meu si merg ca un animal in 4 labe, merg, merg si dau de ceva pufos. Pipai putin bucata mare de blana si simt mirosul dulce al lui Rocko.

-Ajutor, ajuta-ma, am nevoie de tine, nu ma lasa sa mor! Ma arde, ajutor!

Brusc, deschid ochii larg si ma ridic din pat. Lumina diminetii imi intra in ochi si imi incalzeste pielea. A fost doar un cosmar, un vis ciudat. Parca il auzeam pe Rocko strigand dupa mine „ajutor” iar eu ma faceam ca nu-l aud. Poate asta s-a intamplat. A strigat si eu eram la scoala, poate sufera si ii trebuia ingrijire iar eu, eu eram tare suparata pe Edi ca flirtra cu Leona Castillo si pe Jonathan care se dadea mare domn. Dar ceva e si mai ciudat aici, spunea ca il arde. Huh? Ce anume, oare?

Era sa uit. Nota pentru mine, da-i subconstientului un discurs de imbarbatare pentru vise mai bune.

Deci presupun ca e vina mea. Rocko a murit din vina mea, nu pot intoarce timpul inapoi sa-mi repar gresala. E numai vina mea si acum merit asta! Merit sa ma simt rau, sa-mi vina sa vomit,s a simt ca ma prabusesc, sa am o suma de cosmaruri..merit! Eu l-am luat pe bietul Rocko de pe aceasta lume, eu l-am azvarlit cat mai departe fara sa vreau. Si acum, imi pare rau si as face orice sa-i mai strang blanita moale si pufoasa, macar o singura data, dar nu e posibil.

Ma imbrac si o tulesc la scoala, nu am chef de mancare, deci o sa trebuiasca sa dau pe la cantina azi.

Merg in drum spre scoala cand….

Pam,pam..va urma >:)

3 thoughts on “Fan fic (10)

  1. Andreea Ilie spune:

    Ma bucur ca, in sfarsit, si-au exprimat sentimentele!!🙂 Mai aveau putin si treceau la nebunii! :))) Noroc cu parintii ei, care m-au facut sa rad pentru felul in care s-au comportat. :)))

  2. Mihai spune:

    au venit ai ei, huh? :)) chiar ma gandeam ce o sa ii intrerupa😛
    oricum e bn ca acum se inteleg bn :3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s