Fan fic (11)

”Ma imbrac si o tulesc spre scoala, nu am chef de mancare, deci o sa trebuiasca sa dau pe la cantina azi.

Merg in drum spre scoala cand….”

 

              Jonathan

 

HEY, OMULE! SUNT EDI, VREAU SA VORBIM!

Mesajul asta, trimis la ora 8:13, a fost putin cam deplasat. Mai ales ca Eduard Velley dorea sa vorbim, in particular. Mi-am luat pistolul din geaca, ascunsa in dulapul din camera mea, pentru orice precautie. Trebuie sa ne intalnim in spatele blocurilor, cel mai ciudat lucru a spus „SA VII SINGUR”. Hmm, ma gandesc ce pune la cale tipu asta care imi zice „hey, omule”, prin mesaje, plus ca eu nu tin minte sa-i fii dat vreodata numarul. Daca e si Sonia implicata? Daca ea i-a dat numarul?

Nu ca as vrea asta, dar ma gandesc sa nu o tina prizoniera si dupa sa-mi ceara ceva in schimb. As da orice pentru ea, chiar si propria viata, dar nu, nu vreau sa ma implic emotional! Nu sunt genul ala de baiat, sunt un baiat rau, care se ascunde de adevar, care nu e asa rau in preajma ei, a Soniei. Oh, John! Iar cobori panta!

Trag pe mine niste blugi rupti, un tricou albastru cu imprimeul, trupei Manowar si ma duc afara. Ma uit in spate si vad ca ma urmaresc doi tipi, accelerez pasul si dau de o fundatura.Trag cu coada ochiului peste umar si ii vad pe cei doi cum se apropie de mine si isi scot pistoalele.

Ma intorc si simt un pistol lipit de tampla mea stanga, zgaltai din dinti si incerc sa-mi bag mana-n buzunar sa-mi apuc arma. Nu am prea mari sanse din cauza ca apare Edi, cu un zambet obraznic de parca ar fi castigat premiul pentru cel mai bun tampit.

Nu stiu ce vrea si trebuie sa aflu, daca o are pe Sonia?

-Hei omule, imi zice trasand iar zambetul ala gretos.

-Hei,ii zic in timp ce-l inspectez din priviri.

-Uite, nu am vrut sa se ajunga aici dar Sonia e a mea! Mereu o sa fie si nu mi-o poate lua o jigodie ca tine, inteles?

-Nu! imi inclestez pumnii, gata sa sar pe el.

Paduchele a chitait, literalmente, precum un porcusor de Guineea.

-Sa-ti aduc aminte ca ai un pistol la tampla? maraie el.

-Nu cred ca e nevoie, nu sunt atat de idiot sa nu constientizez ca orice as raspunde tu m- ai impusca, asa ca nu am stres prea mare.

-Nu chiar, iti crut viata cu conditia ca ma vei ajuta sa o recapat pe Sonia.

-Ba bine ca nu, Sonia a zis ca esti cel mai mare dobitoc si ca nu te vrea inapoi, zic in timp ce-i arunc un zambet triumfator.

Se uita la mine cu ochii mijiti. Avea fata crispata si rautacioasa, asemanatoare, cu a unui dihor domesticit cu aspiratii de supraveghetor de holuri. Isi drese glasul si zice:

-Asa a zis? Hai sa o auzim din gura ei mai bine, ce zici? ordona celor doi sa-mi dea drumu si ii vad ca se duc in camaruta de vizavi.

Ma intind putin dar imi reiau pozitia incordata, asemanatoare unui arc neintors cand cei doi se intorc, dar nu sunt singuri, o au cu ei pe Sonia care se zbate sa scape din stransoare. In timp ce Edi vorbea cu gorilele, Sonia imi arunca priviri gen  „Ajutor!”, asa ca trebuia sa iau o masura. Am scos imediat pistolul si m-am repezit la Edi. A scancit.

-Cine face vreo miscare ii zbor creierii sefului vostru.

Toti s-au retras, dar aud un suras batjocoritor din partea lui Edi.

-Vezi sa nu, nu esti in stare sa omori nici macar o potaie de pe strada si acum ma ameninti ca mi zbori creierii? zice pe un ton calm.

-Nu stii multe despre mine, Edi si nici nu am de gand sa ti le spun. Numar pana la 3. Animalele tale, preistorice, trebuie sa lase armele jos, sa o elibereze pe Sonia, sa o lase sa vina spre mine si iti dau drumul.

-Si daca am un plan B care sa ti-l incurce pe al tau? bolboroseste el si cred ca deja se simte foarte mandru de ce a putut spune, jalnic.

-Daca ai un plan B, nu o sa ai prea mult timp sa-l pui in aplicare, pentru ca o sa apas pe tragaci. Si crede-ma, am o tinta foarte buna, pot nimerii o persoana de la 10 metri distanta.

-Ce pistol ai scumpete?

-Armlist k-9 de 9mm glontul.

Simt cum Edi se incordeaza si incepe sa tremure ca o jucarie stricata. Am primit arma de ziua mea de la tata. Am fost tare mandru sa am una, stiam ca-mi voi putea apara familia, dar problema a fost urmatoarea: eu nu stiam sa trag. Deloc! Pana cand Paco, vecinul-tata in capul meu, m-a invatat.

Cu mult timp in urma am fost inrolat intr-o banda, una destul de dura, pe nume Fremont6. Acolo sunt o gramada de tipi care mai de care, de diferite varste. Daca ar fi trebuit sa se faca un anunt despre banda, cred ca ar fii ceva de genul:

„Hai aici, la noi in banda, sa bei bere, sa bati oameni, sa te distrezi pana mori.. si cand spun „mori”, vorbesc cat se poate de serios. Daca vrei sa traiesti, tine pasul cu noi, membrii bandei. Nu conteaza ca ai 6 ani si esti prost crescut, nu ne intereseaza probleme tale personale, ne intereseaza sa ne urmezi regulile. Si acum ca suntem prieteni si nu v-ati speriat, va astept in banda, acest anunt trebuie sa dispara in momentul cand il citesti, ca de nu….! Veniti in satucul uitat de lume, mai exact, cartierul vechi.. si va adunam noi. Semnat Lucas Quion, pupici insangerati!”

Am 4 tatuaje intiparite pe corp si nu pot sa le mai scot niciodata, unu semnifica loialitatea, altu semnifica cuvantul tacerii. In banda noastra nu aveai voie sa parasti sau sa barfesti pentru ca riscai sa fii omorat. Si celelalte 2 sunt cu initialele bandei, mai exact F6 si Fre6. Nu stiu cum am scapat si am iesit din ea, e foarte greu examenul de suspendare, trebuie sa rezisti la 15 lovituri, care dor de iti vine sa intri in pamant. Eu stiu ca am trecut destul de usor acest test, nu l-am picat ceea ce a fost bine, inca mai am semnele si taieturile de cutit tiparite in carne.

first timeeCei doi ii dau drumul Soniei si ea se repede cu lacrimi in ochi spre mine, ma prinde de brat si ma strange puternic. Le fac semn gorilelor sa lase armele jos si sa se indeparteze si asta fac. Apoi ii dau drumul lui Edi. O tin strans pe Sonia de mana si ii soptesc usor la ureche „stai linistita, totul o sa fie bine, o sa te protejez”.

-Nu s-a terminat aici Wendes! Iti promit, ne vedem noi la scoala si o sa vezi ca nu te voi scapa din priviri. Sa vedem noi daca imi mai tii piept data viitoare.

-Da, da, cum spui tu Velley.

Ma uit la Edi si gorilele lui cum se indeparteaza si ma intorc spre Sonia care inca tremura.

-Hei, hei, de ce tremuri? Totul e bine acum, totul o sa fie bine.

O strang in brate si o sarut pe crestet. Imi doream sa nu treaca prin toate astea, nu ea!Fata la care am inceput sa tin, fata de care, m-am indragostit fara sa vreau.

-S-s-s-tiu…murmura ea stand cu capul pe pieptul meu.

-Hai sa te duc acasa.

-Nu! izbucneste.

Raman putin surprins de raspuns dar, ok. Ma incrunt.

-De ce? S-a intamplat ceva?

-Nu, dar daca ma duci acasa inseamna ca o sa pleci si nu vreau asta, imi zice in timp ce se uita de jos la mine, cu ochii ei mici si sclipitori. Parca e o fetita mica de 5 ani, care isi roaga mama sa-i cumpere o acadea.

-Ok, pai hai sa mergem la mine daca asta vrei.

-Ok.

Mergem usor si dam de un catelus mic si alb intr-o cutie, dardaind. Sonia se repede spre el si il ia in brate.

-Hei micutule, te-ai pierdut? il intreaba ea in timp ce il tine in aer.

-Hai sa-l luam cu noi, sunt sigur ca mama nu o sa-mi dea cu el in cap,cred. Ranjesc.

Il baga in geaca si ii sufla usor aer cald.

-Haide micutule..te ducem acasa, unde-i cald si bine.

 

         Sonia

   Pe cand mergeam spre scoala am vazut doi tipi cu ochelari de soare, iarna si cu niste paltoane lungi si negre. Mi s -u parut suspecti dar mi-am continuat drumul, dar nu pentru mult timp. Le simteam respiratia in ceafa si stiam ca nu am unde sa fug, asa ca am decis sa ma intorc pe calcaie si sa ma uit in ochii lor, prin ochelarii negrii.

Nu-mi pareau cunoscuti, m-am uitat urat la ei si pentru o fractiune de secunda nici nu stiam unde sunt. Am fost asaltata de cei doi si adormita cu un lichid injectabil. M-am trezit pe un pat fara saltea si cu frigul care-mi ingheta oasele. L-am vazut pe Jonathan afara si pe Edi. Cei doi, care m-au asaltat il tineau pe John de maini, Edi statea cu pistolul lipit de tampla lui. Nu auzeam ce spun dar stiu ca nu era a buna, dupa modul in care John scrasnea din dinti.

I-am vazut pe cei doi ca se apropie de locul unde eram si m-au luat cu ei. Practic, m-au pumtarat afara, ca pe un caine. Incercam sa slabesc stransoarea dar nu am avut prea multe sanse, cu muschii mei de majoreta. Am auzit ca Edi a zis ceva de mine si stiu ca nu vrea sa ma invite pe mine si pe John in oras, sa uitam tot ce s-a intamplat.

John isi cauta disperat, ceva in buzunar si dupa vad cum se repede si ajunge in dreptul lui Edi. Ii pune pistolul la tampla, deci asta cauta. Se ameninta unul pe altul si cele doua gorile imi dau drumul. Alerg si ma prind de bratul lui John si ma tin strans ca sa nu ma piarda.

Se tot amentinta si vad ca apele se mai linistesc.

„Nu s-a terminat Wendes!” sunt ultimele cuvinte pe care le am auzit din partea lui Edi inainte sa o tuleasca cu coada intre picioare, pentru ca a pierdut lupta.

3 thoughts on “Fan fic (11)

  1. Andreea Ilie spune:

    (Cat poate sa ma enerveze idiotul ala de Edy!!)
    Yeeey!!!! Au gasit un catelus!! :3

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s