Fan fic (12)

Da,ştiu…e ceva de când nu am mai postat. Dar uite că vine vacanţa şi toată vara o să recuperez timpul pierdut. Nu am avut timp să scriu la poveste..dar mă revanşez eu cumva. Azi o să stau să scriu următoarea parte şi până mâine e gata. O să postez în fiecare zi câte o parte ca să fie bine,ceva mai mică..dar nu contează. Sper că e în ordine.

„Nu s-a terminat Wendes!” sunt ultimele cuvinte pe care le am auzit din partea lui Edi inainte sa o tuleasca cu coada intre picioare, pentru ca a pierdut lupta.

Ma uit in ochii lui John si vad ca e usurat, oare din cauza ca sunt eu bine sau ca a scapat de Edi?

Plecam din locul ala si gasim un catelus. Il iau si il cuibaresc in geaca mea. Suflu in geaca sa-l incalzesc si merg mai departe cu John.

-Auzi? ma intreaba in timp ce ocolim un morman de zapada.aww

-Da?

-Ce nume ii punem? ma intreaba uitandu-se spre geaca mea, constienta ca se referea la catel.

-Um, nu stiu.

-Ce zici de Spoky?

-Nu, nu, e prea ciudat, dar ce zici de Rex?

-Nu, nu. dar Boxy?

-E prea, cutie, chicotesc eu, dar ce zici de Rocko?

Il aud cum icneste, ma intorc spre el si vad ca s-a albit la fata, ca varul. Oare din cauza frigului sau pentru ca tocmai am pronuntat numele cainelui meu decedat?

Nota pentru mine, nu-i mai reaminti lui John anumite lucruri dureroase, ca sunt ale lui, ca sunt ale mele”.

-Um, nu crezi ca numele asta e putin cam, nu stiu, prea dureros?se uita la cu ochii mijiti.

-Chiar deloc, mereu mi-am dorit un caine pe nume Rocko, un caine dalmatian, ii arunc un zambet in semn ca sa nu-si faca griji.

-Ok, zice dar nu foarte incantat. Auzi micutule, pe tine o sa te cheme Rocko si o sa stai la noi, il vad cum se apleaca spre mine si deschide geaca si il ia pe noul Rocko in brate. Acesta scoate limba si il linge pe fata. Ce dragut!

-Sper sa nu mai faci asa ceva, niciodata! Inteles, soldat? ii zice John cu o voce dura dar stiu ca glumea, sau nu.

Imi inchide geaca la loc si eu imi var mainile-n buzunar. Simt cum mana lui calda imi atinge mana mea rece si ma cutremur. Ma strange de ea si o las mai moale, o trage spre el si o saruta usor, apoi o baga in buzunarul lui si tine in continuare strans de ea.

Ah, ma simt asa bine cand e el langa mine. Parca noul Rocko e chiar fostul meu caine pe care l-am adoptat acum cativa ani, doar ca acesta nu e ciobanesc. Dar nu totul poate sa fie perfect, nu? Ma intreb, la ce se gandeste John acum. As vrea sa-i patrund in minte si sa vad ce secrete are, ce amintiri….as vrea, dar nu pot. Poate ca o sa mi le spuna el candva, poate.

-Hei, esti ok? ma intreaba cu spranceana ridicata.

-A, ce? Ihi..sunt ok, de ce nu as fi?

-Pai nu stiu,  pari ingandurata..

-Da, ma gandesc cum ar fi sa ma saruti printre fulgii de nea, chicotesc eu si ma inrosesc.

-Mmm, tu nebunatico. De ce sa nu incercam?

-Dar Rocko Junior?

-Ce e cu el? chicoteste.

-Pai e destul de mic sa vada saruturile adultilor.

-Ce adulti suntem, mamacita. Si imi arunca zambetul lui care inebuneste fetele.

Zambesc si imi plec usor, capul, mana lui calda imi atinge obrazul stang si imi ridica usor privirea spre el. Ma uit intens la ochii lui negrii si imi cobor privirea spre buzele lui. Ma holbez la ele si vad cum se despart usor. Se apropie de mine si imi mangaie usor buzele cu degetul, se apleaca si buzele noastre reci se intalnesc si parca iau foc. In acel moment, mintea mea nu mai putea gandi. Mi se dusese cu totul in clipa cand buzele lui John, le-au atins pe ale mele. Gura lui era calda si ferma, mana lui blanda pe gatul meu…era atat de perfect.

Ne miscam usor si fulgii de nea se astern pe trupurile noastre acoperite de haine. Imi inconjor mainile de gatul lui si ma tin strans, parca nu as mai vrea sa-i dau niciodata drumul. Sa stam pe veci acolo, acoperiti de zapada in timp ce ne sarutam.

Dar gandul asta se evapora imediat si se imprastie in aer, atunci cand buzele noastre se dezlipesc. Ma uit usor la John cu ochi timizi si vad ca zambeste, ma saruta usor pe frunte.

-Deci, fantezia ta ti-a fost indeplinita? zise si imi arunca un zambet dulce.

-Da, a fost indeplinita, bolborosesc eu suparata ca s-a terminat asa repede.

Ce n-as da sa ii mai simt o singura data caldura buzelor lui, sa-i simt respiratia cum imi patrunde printre crapaturile buzelor, sa ii mangai mana usor si sa-l tin strans de gat.

Inaintam si il tin strans pe Rocko Junior la piept si incerc sa ma apropii de Jonathan, darlo nu-mi reuseste planul si alunec ca o natanga pe zapada si cad jos.

-Awww, piciorul meu, urlu din toti rarunchii.

John sare ca din pusca si se repede spre mine, are ochii mari si speriati, imi atinge usor piciorul si il maseaza. Imi scoate ghetuta si se uita atent.

-Unde te doare? Spune-mi, imi zice cu o voce a naibilor de serioasa.

-Aici, si ii arat spre glezna.

Atinge usor si simt cum mii de furnicaturi imi ataca piciorul, tip, dau din maini si o lacrima mi se scurge pe obraz. Junior sta cuminte inghesuit in geaca mea lipit de piept si doarme.

-Hai sa te duc la spital.

-Nu, nu vreau, hai la tine acasa. Te rog.

Se incrunta la mine, se gandeste.

Adevarul e ca nu mi-a placut niciodata la spital, mereu cand auzeam cuvantul asta ma cutremuram, in cap imi veneau imagini cu tot felul de oameni asezati pe o targa si dusi in sala de operatie, sau diferite saloane unde sunt examinati. Mii de foarfece, vata plina de sange si dezinfectant, rani aprope vindecate, dureri insuportabile. Toate astea ma inspaimantau si niciodata nu am vrut sa merg la spital, am stat acasa si am fost tratata de ai mei. Tatal meu a studiat un an jumatate medicina iar mama s-a ocupat cu criminalistica si mai stia cate ceva despre cum sa tratezi o arsura sau un os rupt. Acasa aveam bandaje, ghipsuri, aloe vera, toate pastilele si siropurile de care aveai nevoie si dezinfectante. Casa noastra e un fel de spital, chiar daca nu au aparaturile si tehnologia pe care o detine un spital adevarat.

-Dar trebuie, daca mergem la mine nu o sa-ti fac bine si nu vreau sa te doara si eu sa stau si sa nu fac nimic.

-Dar poti sa faci ceva, ai ocazia sa ma iei pe sus si sa ma duci la tine acasa, unde o sa-mi faci un ceai cald si ne uitam la rana. Daca s-a invinetit mergem la mine acasa, daca nu, ramanem la tine, ok?

-Ih, imi e greu sa zic ok, pentru ca stiu ca nu e deloc bine ce facem. Imi dau seama cat de rau te doare dupa felul in care ai urlat ca nebuna.

-Nu-ti face griji pentru mine, doar hai sa plecam de aici, mi-a inghetat fundul, chicotesc ca sa mai dezmortesc atmosfera dar John si-a luat expresia de om serios.

Ma salta usor in sus si ma tine strans de coapsa dreapta ca sa nu ma rostogolesc si sa imi mai rup sau fracturez si alte membre inca functionabile.

Se uita cu ochi mari si atenti la mine sa vada daca sunt bine, dupa reactia fetei lui cred ca sunt bine, cred. Ma doare de mor dar nu vreau sa-l intristez si sa-l fac sa o ia razna, iar.   Daca ii spun asta cred ca ma duce la spital si eu cum nu pot sa merg intr-un picior..cred ca nu as putea sa ma opun.

-Am ajuns, imi spune in timp ce intram pe o poarta mare si portocalie din lemn. Ma cuibaresc la pieptul lui si el ma saruta usor pe crestet. Deschide incet usa de la intrare si intra cu pasi marunti. Are o casa destul aaa, nici prea mare nici prea mica..mijlocie dar  foarte bine decorata.

Strabatem un holulet si urcam niste scari acoperite de un covoras rosu cu model, ajungem intr-o camera mare, de un albastru aprins. Ma aseaza incet pe patul lui bine aranjat si pufos si imi da jos ghetutele.

-Ma duc jos sa-ti pregatesc ceaiul, tu ar trebui sa te faci comoda, o sa stai o vreme aici, alaturi de mine, zice si imi arunca un zambet obraznic si se face nevazut dincolo de usa.

Au trecut 5 minute si deja sunt moarta de plictiseala, nu pot sa ma misc ca ma doare piciorul, nu pot sa ma intorc pe o parte sa-mi asez capul pe perna ca furnicaturile isi fac din nou aparitia si imi inteapa glezna. Incep sa ma holbez la pereti si vad ceva cu totul ciudat. Ei bine, de data asta curiozitatea mea a cedat si vreau sa ma tarasc pana acolo sa vad ce e.

Ma rostogolesc si nu bag de seama ca piciorul ma doare si ma furnica. Ma tarasc pe covorul lui John, alb si pufos si ma prind de birou. Imi pun toata forta in piciorul, inca stabil si ma ridic sprijinita in acelasi timp de birou, cu mana stanga. Ma uit atent la poza, pe care am zarit-o din varful patului.

Ochii mi se umezesc si simt cum ambele picioare cedeaza, bratele imi cad pe langa corp si ma cutremur. E Jonathan cu o tipa, care se saruta. Poza e facuta in vara asta, dar nu e mult de atunci si intrebarea e…de ce a mai pastrat poza?

Cad jos pe covor si piciorul ranit plange de durere, dar inima il intrece, inima mea se ineaca in lacrimi, la fel si ochiii. Simt cum nu mai simt nimic, cum nu mai sunt om.Parca sunt un robot programat sa se autodistruga in momentul cand vede o poza cu cineva pe care-l iubeste sarutand alta fata.

Da, am inceput sa tin la John, mai mult de atat, am inceput sa-l iubesc! Si regret ca o fac, mi-am facut rau singura, din nou.

Observ ca nu sunt singura din camera, in usa intredeschisa e o fata, cred ca e Elly.

-Hei, zic, sa nu par nesuferita.

Nu raspunde dar imi arunca un zambet scurt.

-Tu esti Elly, nu? o intreb.

Da din cap afirmativ si apoi se apropie de mine, se pune in genunchi si imi pune mana pe umar.

-Ce ai patit? Esti cam palida si rimelul iti e scurs pe toata fata.

-Nimic, murmur eu si imi mut privirea, nu vreau sa-i vad ochii pentru ca asta m-ar face sa-i spun tot ce simt pentru fratele ei si asta ar distruge zidul construit de mine.

Nu vreau ca John sa stie ca il plac..mai ales ca el s-ar putea sa aiba o prietena, nu sunt genul de persoana sa se bage in relatii. Stiu cum e sa fi inselat si nu e deloc placut.Tin minte cand ma inselat Edi in a 11a cu Alice Kamichaze. O fata draguta, finuta dar cand am vazut ce om e cu adevarat..mi-am facut o alta parere.

-Unde-i John? ma intreaba uitandu-se prin camera, in cautarea lui.

-Jos, pregateste un ceai.

-Ma duc la el, vrei sa vii?

-Nu prea pot..mi-am sucit glezna si ma doare, stiu ca glezna mea nu era sucita..mai de graba fisurata sau mai rau..rupta, dar am decis sa ii zic ca e doar o simpla sucitura.

-Ouch, nasol..pai si de ce stai in pozitia aia pe jos? ma intreaba si dupa ranjeste, seamana cu John cand face asta.

Acum observ ca stau pe picior intr-o pozitie destul de incomfortabila.

-Aa..habar n-am, ma ajuti sa ma ridic? intreb, ingnorand durerea.

-Sigur, haide.

Ma ridica usor si ma sprijin de ea, incep sa topai, ca un iepure bagat in priza, pana ajung la pat. Ma pun usor pe patura pufoasa si imi cufund capul in perna si mi-l cuprind cu mainile. Poate pot sa adorm, oare John ce face atat? Cat ii i-a sa faca un ceai?

-Ma duc jos, daca ai nevoie de ceva tipi, chicoteste ea si se indreapta spre usa.

-Stai, o strig si ea se intoarce imediat.

-Da?

-Multumesc! ii arunc un zambet usor.

-Nu ai pentru ce, iese din camera.

Nu stiu ce s-a intamplat dar, cred ca am adormit. Era asa cald in camera, sub patura, perna era asa moale incat am uitat de durere si am adormit.

   Jonathan

 -Hei gagicarule, aud o voce cunoscuta care vine dinspre usa. Elly!

-Hei Elly, parca nu vorbeai cu mine..

-Poate ca m-am gandit sa te iert.

-Hmm, ce vrei la schimb? ii zic in timp ce-mi ridic usor spranceana si ii arunc un zambet de baiat confuz.

-Nimic.

-Nimic? Wow, imi mijesc ochii, cine esti si ce ai facut cu sora mea?

-Auzi?

-Normal, doar nu sunt bunicu sa nu aud, surioara, ranjesc. Ce e?

-Aia-i Sonia, nu? ma intreaba cu o privire, cred ca destul de curioasa dar in acelasi timp confuza.

-Ăhă, de ce? Ati vorbit sau cum de ai stiut ca e aici?

-Am vazut-o in camera ta zacand pe jos si plangand.

Ochii mi se fac mari. Sonia? De ce a plans? Si mai rau..de ce s-a dat jos din pat?

-Hai fugi la ea, iti aduc eu ceaiul, zice Elly dupa ce vede moaca mea.

-Multam sis, ii aplic o imbratisare stransa, asemanatoare cu cea a ursului, literalmente.

-Cu placere bro, si ma saruta usor pe obraz.

Urc repede scarile si dau buzna in camera. Nu cred ca trebuia sa fac asta. Sonia era acoperita pana la gat cu patura mea din puf de pinguin, ochisorii ii avea inchisi, deci am fost tampit sa intru in halul ala pe usa. Puteam sa o trezesc si nu stiu daca mai avea norocul sa o culc la loc. Vreau ca ea sa fie bine..cand am vazut-o atunci pe jos m-am cutremurat si parca ma durea pe mine. Parca durerea care ii palpaia in glezna o simteam eu, foarte ciudat.

Ma asez usor langa ea si ii trimit un mesaj lui Elly sa se servesca singura cu ceai ca nu mai avem  nevoie. Ma cuibaresc langa Sonia si o iau in brate. Ma simt asa bine langa ea, parca sunt in al 9-lea cer.

Ochii i se deschid si imi zambeste usor, se intinde spre mine si ma saruta pe buze. Ma tine strans de mana si se cuibareste langa mine. Amandoi suntem purtati de lumea viselor si adormim imbratisati.

Ce frumos, eu si Sonia..intr-un singur pat, imbratisati, singuri.Ce-mi mai pot dorii? Este raiul pe pamant.Tresar cand aud telefonul sunand. Il insfac de pe noptiera discret, fara sa fac miscari bruste care ar putea-o trezii pe Sonia.

Raspund la telefon cu o voce ragusita si adormita.

-Dea? Ce doresti? Daca esti vreun copil tampit pus pe pozne, ai sunat unde nu trebuie.

-Buna Wendes, cred ca iti amintesti de mine, nu?

Tresar din pat si simt cum fiorii imi patrund in corp. Imi scutur capul, mdeah..de parca m-ar ajuta cu ceva.

-Lucas? marai eu.

-Se pare ca nu m-ai uitat, John! Aproape ca-mi dau lacrimile, aproape.

-Ce vrei? intreb eu calm.

-Um, intrebarea e: Ce nu vreau? Ei bine, am facut o afacere cu un baiat de varsta ta si mi-a propus o fata. Numita hmm, Sonia? Daca nu ma insel, Furtunes? Care sta in partea de Sud a orasului numarul 20 al casei? imi zice in timp ce-si activeaza rasul lui „malefic”. Dar suna mai mult ca al unui personaj negativ, nebun din desene animate.

-Ce?! ma ridic din pat si ma uit la Sonia, e bine ca nu s-a trezit, doarme profund.

-Edi Velley mi-a recomandat-o, cica e o chica excelenta, nu-i asa, Jonathan?

-Daca te atingi de un singur fir de par al Soniei o sa te tai ca pe porcul de Craciun, mai intai iti infig un cutit in gat si dupa te frig nitel si te dau la caini.

-Bun, Jonathan. Deci ne-am inteles. O iau pe Sonia, nu? Sau…

Da sa spuna ceva dar intervin rapid:

-Ce vrei in locul Soniei?

-Pe tine, inapoi in banda.

-Nu! ma rastesc.

-Atunci maine trimit o trupa sa-ti asalteze prietena cand te astepti mai putin.

-Dami timp sa ma gandesc.

-Oh, ala ai destul. Ai o saptamana intreaga la dispozitie, pustiule. Nu ma dezamagii, vino inapoi in banda, stiu ca vrei, toti stim.

-Nu stii ce vreau, sti doar ce vrei tu sa sti, asa ca gura!

-Cum spui tu, Jonathan! si a pus accentul pe numele meu.Te las acum, ma duc la un trabuc cu Tod si Gery, ne auzim amigo. Ciao.

Ii inchid in nas si imi iau capul in palme. Ce ma fac? Sonia o sa fie mai mult decat enervata daca intru intr-o banda, dar o sa fie speriata cand o sa auda ca ea e un fel de plan B in caz ca renunt la aceasta inrolare.

Lucas este cel mai de temut sef al bandei F6. Toti se tem de el si de puterea lui, bine..mai mult de pistolul lui. Detine un pistol marca Dirty Harry’s 44 Magnum cu glontul de 9mm. Poate sa nimereasca o victima de la 20 de metri departare.

Acum ceva vreme am iesit din banda lor, cu greu. Am primit 15 lovituri zdravene de am crezut ca ala imi e sfarsitul, dar am scapat. Din nefericire Edi i-a dat numarul meu de telefon si acum sunt bagat in rahat pana la gat.

Imi e frica..dar mai frica imi e ca Sonia sa nu pateasca ceva.

Imi pun bratul pe perna si imi asez capul pe el, cu cealalta mana ii mangai usor parul moale al Soniei. O sarut pe frunte si ea zambeste. Deschide ochii si ma saruta usor pe buze.

-Neata, imi zice in timp ce se uita in ochii mei negrii.

-Neata, iubito.

Mâine postez următoarea parte.

2 thoughts on “Fan fic (12)

  1. Andreea Ilie spune:

    Ce idiot poate sa fie copilul asta (Edy)!! Tre sa se bage el ca usca in lapte, in loc sa fie barbat si sa suporte consecintele!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s