Fan fic (22)

Îmi cer scuze că am postat de două ori acelaşi fan-fic 😐 Mă grăbeam să plec undeva şi cred că am dat din greşeală prea mult din scroll-down şi am nimerit la un fan-fic greşit.

Ei,sper că de data asta nu l-am mai greşit :))

”S-a apropiat de mine cu pasi marunti, lasand tava cu halela pe masa, s-a apropiat mai mult..si mai mult pana a ajuns in dreptul meu, mi-a apucat obrazul cu mana… s-a aplecat putin si m-a sarutat.”

Mi-am marit ochii cat cepele in momentul cand buzele lui mi le-au atins pe ale mele. De ce a facut asta? Dar.. imi place. Macar nu mi se mai aude vocea sa zica „Nu, nu! Planul nu trebuia sa fie asa! Am spus sa-l ignori, nu sa-l lasi sa te sarute!”. Sunt sigura ca ar fii la fel de revoltat ca un soricel micut din desenele animate, sa-l vezi cand da din picioruse nervos si scotand fum pe nasuc.

John s-a desprins si privirea lui o topea pe a mea.

-Tot mai crezi ca e un vis? ma intreaba ranjind.

-P-p-p…aaa…pai..nu cred, m-am balbait eu.

-Asa ma gandeam si eu. Uite.. Sonia, chiar vreau sa-mi cer scuze… si chiar vreau sa iti zic tot cap coada.. nu vreau sa ma ierti de acum si nici dupa ce iti zic tot. Am repetat in gand de o mie de ori cuvintele pe care ti le voi spune si ma simt ca o jigodie..si…

I-am pus mana la gura, ca atunci in usa. A clatinat din cap, semn ca a inteles ce insinuiam. Adevarul e ca ma bucura enorm ca isi facea griji in privinta a ceea ce-mi va spune si ma bucura si mai mult faptul ca era aici.. nu stiu de ce dar ma simt mult, mult mai bine cand e langa mine.

Noroc ca vocea mea doarme.. sau poate ca m-am trezit eu l-a realitate dupa ce John m-a sarutat si vocea s-a evaporizat. Dar cred ca as fi auzit un pufnit din partea ei… sau a lui.

M-am intors usor pe calcaiele dezgolite si l-am privit pe John. Mi-a aruncat un zambet rar si eu i-am intors favoarea, doar ca zambetele mele nu erau asa rare cum erau ale lui. Acel zambet cald.. pe care mi-l trimite numai si numai mie.. cred. Si sper ca asa si era.

A luat tava cu mancarea si ne-am indreptat spre camera 405 unde se intamplase totul.                 Unde ma trezisem eu dis-de-dimineata cu o durere insuportabila de cap, cu amintiri oribile despre Edi si Lucas pe care nu cred ca le voi uita niciodata. Aveam perfuzii cu ace mari infipte in mine si deja imi venea sa borasc. Am vazut un doctor inalt cu parul lins, cu ochii mari, caprui si reci asemanatori cu a unei iguane.. ah, da.. si o mustata mare si stufoasa. Am decis sa-l numesc „Mustaciosul SRL”.

Am intrat usor in camera si clanta iar a scos un CLANT scurt si mut, iar nimeni nu a gemut sau..s-a trezit. M-am asezat pe pat si John a tras un scaun. A pus tava pe pat si am navalit pe ea. Nu am mancat nimic altceva decat substanta care mi se administreaza cu ajutorul perfuziilor. De doua zile tanjesc dupa o friptura..sau o doza de suc, un compot orice.. dar, nuuu, eu am nevoie de lichide bagate intr-o punga impunsa de un fir lung cu capatul ascutit, adica..da, ati ghicit, acul.

Am mancat pana la ultima firimitura ce era pe tava. Am baut ultima picatura de suc de pe fundul dozei si m-am rezemat de spatarul patului.

-Deci.. cum esti? a intrebat John dupa o bucata de vreme, timp pe care l-am irosit gemand de durere ca am mancat prea repede.

-Binisor.. durerile au disparut si au luat si foametea cu ele.

-E bine atunci.. pai cred ca ar trebui sa te las sa dormi, ce zici?

-Nu! Stai, stai aici cu mine. Doar asa o sa pot adormii.

-Dar… ah, ce naiba.. ok.

Si-a scos tenesii si i-a asezat langa pat, apoi s-a asezat usor langa mine. Asteptam sa ma sarute pe buze, pe frunte..cum obisnuia odata. Dar nu a facut-o. Am asteptat sa ma ia in brate si sa-si impleticeasca mana lui de a mea..dar la fel, nu a facut-o.

-Noapte buna, am murmurat.

-N..noapte buna si tie, Sonia.

Apoi s-a intors si spatele meu s-a lipit de al lui. A inceput sa-mi fie frig.. dar am ignorat asta si am incercat sa dorm putin, John avea dreptate..imi trebuia odihna.

Jonathan

Cand m-am trezit soarele-mi intra direct in ochi. Nu stiu ce naiba am facut aseara..sau azi-dimineata, dar vad ca dorm alaturi de Sonia prinsa in perfuzii, pe patul de spital.

M-am zvarcolit prin pat o bucata de vreme..dar am decis ca e timpul sa-mi pun picioarele pe sol si sa plec de acolo. Sonia dormea linistit si asa si trebuia. I-am spus ca avea nevoie de odihna. Nu imi mai amintesc foarte bine ce s-a intamplat de fapt aseara..dar cred ca e de bine daca m-a invitat in „camera” ei. Stiu doar ca m-am trezit cu o durere insuportabila de brat..de la dormitul foarte „comod” pe scaune, si am vazut-o. Statea in usa ca un inger, cu aripile retrase si ma privea. Parca inca-i mai vad chipul angelic, printre lumina slaba a unui neon stramb. Se uita la mine cu ochii ei albastrii si simteam cum ma trec fiorii. De ce ma privea asa? Daca era speriata? Cine stie ce gandea…

Dar…nu stiu ce mi-a venit…dar m-am ridicat cand ea nu era atenta si m-am asezat in fata ei. Ma gandeam deja la un discurs despre cum a ajuns si cat de rau imi pare si toate cele… insa, cand am deschis gura…mi-a fost inchisa la loc cu o atingere delicata a mainii ei. Doar am incuvintat din cap ca tembelu si am acceptat ca nu vrea sa-mi auda scuzele si tot tacamul… Sau poate ca dorea sa auda..dar nu acum, nu aici, nu intr-un spital, pe holul unui spital mai exact.

M-am ridicat in capul oaselor si am pasit usor cu tenesii in mana prin camera. Am deschis usa atat de delicat incat nu s-a mai auzit acel, CLANT enervant. Am aruncat cateva priviri in jur sa vad ce se petrece, daca o sa-mi sara cineva la gat, cu intrebarea „de ce ai fost la Sonia in camera?”, dar.. holul era aproape gol. Parintii Soniei nu erau acolo, unde i-am lasat aseara..pe scaunele mult prea confortabile ale spitalului. Si nici Lola nu era. Unde sunt toti? Ma intreb daca e un vis si toata lumea m-a parasit si sunt singur si oh, uite dupa colt apare Edi. Mda, sigur e un vis.

2 gânduri despre „Fan fic (22)

  1. Andreea Ilie spune:

    Ce idiot! Nu putea macar sa o tina de mana?
    Edi?? Asta ce mai cauta aici?? Nu-i ajunge cat rau a facut?

  2. Mihai spune:

    Ce cauta Edi acolo?
    A, si imi place cum la cantina sptalului, care in mod miraculos e deschisa in toiul noptii, se servesc o gramada de chestii nondietetice care nu se gasesc in spitale, dar trecem peste :)) si acuma perfuziile nu se mai „alimenteaza” prin ace decat in cazuri speciale. Branula e mult mai accesibila 😛 Nu m-am putut abtine dupa experienta mea de spital srry 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s